Călătorind spre „tărâmul făgăduinței”

 

Img1890

Tema emigranților este, astăzi, în centrul dezbaterilor publice din toată lumea și la fel a fost de mai multe ori pe parcursul secolului XX. La 1900, o adâncă criză economică a declanșat valuri de emigrație economică spre „tărâmul făgăduinței” de atunci, America și Canada.

Așa cum vedem în imaginea alăturată, unele grupuri de emigranți pedeștri au lăsat ca amintire fotografii, ziare, drapele etc. Transcriem parțial o scrisoare rară (a lui Meyer Marcus către redactorul revistei Egalitatea, Moses Schwarzfeld) despre drumul emigranților din București și alte orașe către punctul de frontieră Turnu Severin. Documentul se găsește ca manuscris, în original, în arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România. Este una dintre puținele relatări despre comunitatea israelită din Turnu Severin sau Orșova, care arată, de la copiii mici până la președintele comunității, multă solidaritate cu emigranții, pe care îi numesc frații noștri.

 Turnu Severin, 30 Iulie 1900

Dragă amice Schwartzfeld,

După cum ți-am arătat în ultima mea scrisoare pe ziua de 9 iulie, am fost avizați că în seara acelei zile sosește cu trenul un grup din București și într-adevăr spre seară a și sosit un grup de zugravi condus de domnul Hechter. Acest grup a astat aici în oraș până miercuri dimineața când la ora 5 a sosit vaporul și s-a îmbarcat. În acel vapor au mai fost și alți emigranți așa că în total s-au adunat peste 300 de suflete. Acest transport a avut norocul ca Comunitatea pestiană [le. Cât timp a stat aici grupul Hechter a fost instalat în salonul Apollo și iarăși nu pot destul a-ți lăuda frumoasa faptă a doamnei A. Faru, antreprenorul salonului, nu numai pentru bunăvoința ce a arătat cu punerea salonului la dispoziția emigranților ci mai mult, pentru modul de primire și serviciul lor.din Pesta n.n.] să se îngrijească de ei, cum cred că ai citit prin jurnale. Cât timp a stat aici grupul Hechter a fost instalat în salonul Apollo și iarăși nu pot destul a-ți lăuda frumoasa faptă a doamnei A. Faru, antreprenorul salonului, nu numai pentru bunăvoința ce a arătat cu punerea salonului la dispoziția emigranților ci mai mult, pentru modul de primire și serviciul lor.

Acest grup Hechter, care a stat la noi de duminică până miercuri dimineața, a fost ajutat de noi într-adevăr frățește. Trebuie să știi amice că fiecare evreu a adus obolul său cu dragoste, a fost un moment înălțător să vezi cum, marți dimineața, dl. Jacques Metzger, președintele comunității noastre israelito-germane [askenazim n.n.], a oferit tuturor emigranților cafea cu lapte, cu cornuri, făcând serviciu la aceasta fiicele sale în persoană. Prânzul a fost dat pe cheltuiala casei I. Frisch și M. Spiegel. Familiile care nu au putut aduce de ale mâncării, au venit și au depus la Casa Comitetului obolul lor în bani.

Ceva îmbucurător și pot arăta și copii noștri cei mici au aranjat în curtea părinților lor un fel de teatru pentru copii, cu un entrée de 5 și 10 bani, așa cum știu copii să petreacă vacanțele lor, dar cum am fost surprinși, că acești copii după reprezentație au adus casa Comitetului, 9 lei ce au adunat de la reprezentație! Alți băieți mai mari au dat asemenea o reprezentațiune în Sala Apollo, dând Casei beneficiul lor de 45 de lei.

În fine, drage amice, filantropia boierească s-a manifestat la noi în acele zile de restriște într-un mod splendid. În acea zi de miercuri 12/25 iulie am primit o telegramă din Orșova prin care se anunță că guvernul unguresc a oprit trecerea de emigranți dacă nu vor avea bilete direct la America sau banii necesari. Pe dată am anunțat aceasta telegrafic dlor A. Stern – Bucuresci, Moscovici – Brăila, Pineles – Galați și Goldenthal – Iași, cu rugămintea de a opri orice pornire de emigranți, iar Alianței Vieneze i-am telegrafiat asemenea acest ordin cu rugămintea însă de a face tot posibilul spre a trece grupurile care sunt deja pe drum, căci în aceiași zi am fost anunțați telegrafic de trecerea a 800 de emigranți. Alianța ne-a răspuns că vor vedea ce e de făcut.

Vineri dimineața la ora 3 a sosit vaporul cu cei 800 de emigranți. Comitetul nostru a așteptat vaporul și l-a însoțit la Orșova ca să vadă dacă vor putea înainta, ceea ce însă nu s-a putut. Atunci trebuie să fi fost cineva de fier, ca să fi putut rezista emoțiunilor teribile cauzate de momentul debarcării! (…)

Foarte dureros am fost atinși cînd sămbăta căpătarăm o telegramă din Măgurele, prin care suntem avizați de trecerea a 1200 de emigranți, după ce atât Brăila cît și Galați au fost avizați de noi de oprirea plecării. Iarăși consecințele lipsei de organizare. În urma acesteia și la primirea unei circulare din partea doctorului Schachman, ca consecința a telegramei noastre, am depeșat personal dr. Schachman pentru ajutor, căci cum puteam noi (comunitatea din Turnu Severin) și Orșova, singuri, a îngriji de 2100 oameni și cine știe cât timp vor mai sta aici. Pe de altă parte am plecat cu trenul de seară la Craiova și mulțumită bunăvoinței craiovenilor, duminică la ora 2 p.m. s-au adunat în localul Cancelariei Templului Spaniol toți președinții comunităților de acolo și ale societăților și imediat după venirea scopului venirii noastre s-au adunat 775 lei, din care ni s-a dat 500 lei, iar restul a rămas ca fond pentru fondarea unei societăți de asistență. În același timp am primit un răspuns telegrafic de la dr. Schachman care ne trimite 1000 de lei ordonați de Kevra Kedosha (Sacra) din București și astfel am putut întâmpina cheltuielile necesare cu întreținerea emigranților. Alianța Israelită din Viena a trimis la Orșova 1000 de coroane, iar nu 2000 după cum zic jurnalele, din care sumă am cheltuit cu întreținerea emigranților opriți din Orșova 700 de coroane, iar restul de 300 coroane pentru cei din Turnu Severin. Emigranții au stat 3 zile pe câmpul liber între Orșova și Vărciorova, apoi au fost trecuți la Vărciorova și au stat și acolo 3 zile. Mare parte din cheltuieli a suportat Orșova (…). În general populațiunea din Vărciorova s-a purtat omenește față de emigranți. De excepție este părinteasca îngrijire și consolarea emigranților din partea dlui Căpitan Gr. Mehedințeanu, Comandantul Vârciorovei și a dlui Chițulescu, polițaiul (șeful poliției n.n.) Vârciorovei, care a fost mai presus de orice laudă și în același timp dl. Ion Gordin, comerciant (creștin) din Vârciorova, care a desfășurat o activitate și iubire frățească față de emigranți, fie cu vorba, fie cu punga. Mi-a declarat că se simte sufletește fericit de a putea contribui la alinarea suferințelor acestor nenorociți.(…) Vreo 80 din cei veniți la început au putut să treacă granița, parte avînd pașapoarte în regulă și bani și cea mai mare parte mulțumită dlui Gordin și astfel au fost încorporați la Pesta între cei 306 opriți cu vaporul acolo. Alți 605 erau: (din n.n.) Huși -123, (din) Galați -29, (din) Focșani -45, (din) Bacău -114, (din) București -294, bineînțeles inclusiv copii. La plecarea lor am depeșat la comunitățile din Craiova, Pitești, Focșani, Huși, Bacău și Galați. A doua zi (…) s-au aranjat două trenuri separate, unul a pornit la 9, celălalt la 11, ducând 842 suflete și anume: (din) Brăila -429, (din) Tulcea -12, (din) Galați -185, (din) Iași- 52, (din) Piatra (Neamț) -164. (Sursa: ACSIER, I 342, ff. 29 – 33)

Anca Tudorancea (Ciuciu)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s